Din cutia cu sughiţuri

Primul post dintr-o nouă categorie care mie mi se pare foarte funny.

Reţeta?

Laşi să treacă 2-3 zile. Culegi câteva lucruri care te-au marcat în tot răstimpul ăsta. Le adaugi puţină sare şi piper, ironie, umor şi sarcasm şi le laşi să fiarbă la foc mic. Poti să adaugi ceva tristeţe sau bucurie după gust.

Aşadar, să-i dăm bătaie.

It’s all a big joke

Pentru mine există un loc care se cheama neant. Şi locul acela e la cursul de Marketing Turistic, de luni dimineaţa, ora 7:30.

De fiecare dată simt o durere adâncă în moalele capului când mă trezesc la ora 6 dimineaţa, pentru cursul de mai sus. Ca să mă ridic din pat, trebuie să încleştez pumnul, să scrâşnesc din dinţi şi să încerc anevoie o încordare a muşchilor. Ochii mă dor, creierul mi-e plin de o ceaţă atât de densă, iar mâinile îmi sunt reci ca un cub de gheaţă.

De ce atâta durere? Fiindcă ştiu că acest curs e o mare glumă – atât de bună încât poţi să vezi limpede tragedia care stă la baza ei. Nu înveţi nimic, nu scrii nimic, nu faci nimic. În schimb primeşti teme, primeşti remarci ridicole, primeşti ticuri verbale şi, evident, o prezenţă obligatorie.

Trist!

Pouring

N-am mai prins de mult aşa o ploaie sănătoasă ca cea de acum câteva zile. Haosul din nori se reîntoarce pe pământ sub forma apei. Totul e cufundat, totul e blocat, totul e dizolvat într-o ploaie semi-murdară.

Ca la orice ropot de ploaie mai zdravăn, trebuie să mă aflu într-una din acele situaţii când n-am altă soluţie decât mersul pe jos. Şi ca tabloul să fie complet, trebuie să ţin în mână o umbrelă care nu mai e umbrelă! Ce e aia? Ei, e o umbrelă prin care curge apa!

Concluzia: Bucureştiul nu mai e micul Paris. E mica Veneţie, măcar câteodată: it’s full of water and it stinks.

Time is on my side?

Am reuşit azi să am puţin timp liber. Mulţi mi-ar spune că degeaba mă plâng şi că am oricum mai mult timp liber ca ei, care lucrează 8 ore pe zi. Problema e că şi eu cam fac acelaşi lucru, numai că la mine 8 ore se umplu cu prea multe activităţi în prea multe locuri diferite: practică, voluntariat, facultate, proiecte, licenţă şi eventual o viaţă socială.

Mi-am adus aminte cum e să te bucuri de timp liber, acum când am mai puţin.

10 minutes of Changemakers

Invitaţi entuziaşit, tineri care tot ies şi intră pe uşa sălii 2013, aplauze şi morişti de vânt. Cam ăsta e rezumatul rezumatului de la Aser’s Changemakers. Multe încurajări şi sentimente plăcute, multe bătăi pe umăr, dar puţine şuturi în dos. Cam siropos pentru gusturile mele…

In the name of the Father

Maine particip la un focus grup “in house” religios. Should be strange! Maybe I’ll write some impressions.

Next step, Meteora )