A Christmas Story

Edward simti o lumina puternica. Deschise incet ochii si privi la copilul gigant care il ridica si care se schimonosea la el. Dupa un somn lung, sosise din nou timpul ca el, Edward, “decoratiunea de varf a maiestuosului brad” – asa cum fusese numit acum multi ani – sa straluceasca. Privi in jur si recunoscu aceeasi familie care il cumparase: tatal, un om puternic, cam butucanos, dar cu o inima bogata, mama, o fire plapanda si un corp gingas si cei doi copii, Harold si Sue, pusi ca de obicei pe nazbatii. Focul inca ardea atat de frumos in semine; Edward isi amintea ca acum multi ani, cand semineul fusese construit pentru prima oara, familia obisnuia sa petreaca multe nopti in jurul sau, povestind cele mai placute povesti.

Rudolph, decoratiunea din portelan, cu nasul inca rosu, se chinuia anevoie sa tina dreapta o lumanare aprinsa. Sam, soldatul al carei palarie era prinsa de ramura bradului, il saluta militareste, iar Gillian, faimoasa decoratiune in forma de papusa, se inclina rosind.

Era timpul lui favorit. Acum era momentul in care putea, de acolo din varf, sa vada tot. Ii placeau inaltimile. El insusi era inalt si ascutit la varf, rosu si stralucitor din cap pana in picioare. Bradul il astepta solemn. Mirosul proaspat de munte il facu pe Edward sa-si aduca aminte de vremurile de alta data…

Anul acesta, insa, Edward observa ca aparusera noi locuitori, in pomul “Sau” . Minunatele ghirlande, aurii, argintii, iti luau privirea, iar noua instalatie, cu cele 1000 de beculete aprinse, raspandea un sentiment euforic in jur. Tot acum, Edward observa o observa pentru prima oara pe Sophie, una din beculetele noi, care se aprindea intotdeauna verde, inspre el. Zi si noapte, din varful bradului, o pereche de ochi invizibili priveau minunati la micul beculet.

Desi era prins in varful acelui brad, Edward ar fi dat acum orice sa fie alaturi de Sophie. Insa, de la o vreme, nimeni nu-l mai baga in seama. Noile decoratiuni atrageau mult mai intens atentia decat “vechiul” Edward…

Ajunul Craciunului se asternu tacut peste bradul impodobit. Era o liniste desavarsita. Numai beculetele se miscau si luminau nestavilit. Edward se simtea singur si, poate mai mult ca niciodata, si-ar fi dorit ca acesta sa nu mai fie bradul “Sau”, sa nu mai stea in varful acestui pom amarnic; si-ar fi dorit sa fie o simpla decoratiune, aruncata de soarta undeva pe ramurile viguroase si verzi. Simti ca se sufoca; simti ca focul e prea mare si ca incaperea e gata sa se mistuie in zeci de bucati.

Incerca sa se miste. Incerca sa plece din acel loc. Incerca sa coboare. Edward incepu sa clatine intreg bradul. Dintr-o data, o rumoare cuprinse toate decoratiunile. Se intampla ceva nemaipomenit.

Varful bradului trosni si Edward se simti liber pentru o secunda. Privi in jur cu o nemasurata blandete si…cazu.

Pana sa simta raceala parchetului trecu o eternitate. Edward observa descendent toti prietenii sai, mai vechi sau mai noi. Zambi vazandu-l pe Rudolph care in continuare era nemultumit de postura sa, schita un gest de salut cand il vazu pe Sam si facu o reverenta, zarind-o pe Gillian.

…cu toate astea nu o observa pe Sophie.

La poalele bradului zaceau ramasitele un glob rosu, stralucitor. Cu o ultima sfortare, Edward intoarse privirile catre locul unde statuse odata, maiestuos. Ramase incremenit. Sophie, frumoasa sa lumina, verde statea trista in apropierea varfului rupt.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Adunat atent intr-un faras de tabla, Edward nu simtea supararea, nici tristetea, nici ridicolul sacrificiului sau. Pentru el, dragostea Sophiei, care se urcase pana in varful pomului impodobit era indestulatoare. Nu-si mai dorea nimic.

…era IMPLINIT.

Sfarsit

Merry Christmas to You!